myanimeforum.MyForum.ro :: My YYH story-Flacara dragostei(Turneul Artelor Martiale)

Trimis: 11/09/2007 22:32

Hey!

mi-am bagat si yo nasul aici si m-am hotarat saa pun un fan fic...sa-mi puneti commenturi va rog frumos...

My YYH story-Flacara dragostei(Turneul Artelor Martiale)

1) Transferarea la liceul Meiou

La liceul Meiou a sosit o noua eleva;numele ei este Yoko Asakura.Trecutul ei este foarte incurcat si dureros.Intr-o zi,ea a capatat o putere nebanuita de vindecare si parintii ei au fost socati de aceasta schimbare si au alungat-o din casa.Ea a fost nevoita sa traiasca un an ca ucenic al unui traducator,astfel invatand la perfectie franceza,engleza,si japoneza. Japoneza a invatat-o doar vorbind zi de zi cu sensei-ul ei,dar scrisul a depasit-o...Stie sa scrie dar teribil de urat.Ea a venit in Japonia sa-si traiasca viata si sa uite de trecut. Acesta a fost trecutul ei,dar trebuie sa trecem la prezent.Acum ea sta intr-o casa cu chirie,impreuna cu sensei-ul sau. Sensei-ul sau era ca un parinte adoptiv pentru ea,si ii aducea strictul necesar in casa. El a hotarat ca Yoko sa mearga la liceu si sa traiasca printre baieti si fete de varsta ei.A transferat-o la Liceul Meiou.
Directorul liceului a facut transferul cu succes si acum Yoko urmeaza sa mearga in clasa sa. El are o discutie cu ea cum sa se comporte cu noii sai colegi de clasa.Yoko este un pic speriata ca nu o vor accepta pentru ca e diferita de ei. Profesorul nu tine cont de acest lucru si o duce in clasa,dar ea se opreste rusinoasa la usa,cu capul plecat si mainile pe langa corp.
-Daca nu ma vor accepta?...spuse ea trista.
-Cum sa nu te accepte? De ce esti asa de absurda? spuse profesorul.
Studentii auzisera vocile celor doi dincolo de usa;se intrebau ce se intampla...
Yoko prinse curaj si deschise usa incet.Profesorul ii facu semn sa inainteze,iar ea pasi cu grija spre catedra.Toti se intrebau cine este.
-Elevi,astazi aveti o colega noua:numele ei este Yoko Asakura.Ridica-ti capul,fetito!
Yoko isi ridica capul cu sfiala si privi catre noii sai colegi.Ei cascara ochii si se uitara la ea,mirandu-se.Yoko era o fiinta blanda,plapanda,cu ochii ca marea,sinceri,insa, in ciuda faptului ca era plinuta,avea corpul bine proportionat si nu prea se vedea ca este un pic supraponderala.
-Vedeti ca nu are trasaturile ca ale noastre.Ea nu este japoneza.Ea vine din Romania.
Un fior le trecuse pe sira spinarii elevilor.Toti in cor zisera:
-Tocmai de la capatul lumii!!!
-Iar numele ei adevarat este Andreea Mihailescu.
-Imi puteti spune Andra sau Yoko...depinde cum va este mai usor...
Yoko isi ridica din nou capul si privi la fetele mirate ale elevilor.Dadu peste cateva fete indragostite ale unor baieti dar...vazu un chip parca sculptat de ingeri...isi atinti privirea catre un baiat cu par lung si roscat,cu ochi verzi ca si ai ei,si cu privirea calda care ii cerceta ochii.Yoko inspira adanc si isi lasa privirea inspre podea rosiind si schitand un zambet plin de inocenta si rusine.
-Asa...unde sa te asezam? Aaa! Da! Uite,aseaza-te langa baiatul acela roscat deoarece colegul lui lipseste de cateva saptamani.
Yoko isi afunda si mai rau capul in pieptul sau si rosi intens.Apoi isi zise in gand: „Ohhh...Doamne!...Sper sa nu mor de rusine...Stau langa baiatul acela dragut care mi-a facut cu ochiul pe ascuns...”
-Haide! Ce mai astepti? O impinse profesorul de la spate.
Imbujorata, se apropie de banca roscatului cu pasi marunti.Se aseza sfioasa in banca,unde el o intampina cu un zambet.
-Salut! Eu sunt Shuichi Minamino!
Yoko dadu mana cu el cu o mica ezitare,apoi spuse rosind:
-Yo...Yoko Asakura...
-Va las 5 momente singuri,ma duc in cabinetul directorului sa fac un document de transferare pentru Yoko.
Ja neh!

Trimis: 11/09/2007 22:49

Bravoo!!!!E sooper!cum am mai zis de altfel :unsure:

Dar oricum e sooper mie imi place! :-)

Ja ne!Si nu uita continuarea!

Trimis: 14/09/2007 15:45

Ma bucur ca-ti place! Aici am ramas cu mooooooooooooolt in urma fata de Manga-Anime...
2) Studentii se acomodeaza cu eleva cea noua

Odata ce profesorul iesi din clasa,toti se repezira la banca lui Yoko.Fetele stateau deoparte deoarece baietii o asaltau cu tot felul de intrebari despre ea,tara ei,viata si preferintele ei.Unii...ii cereau prietenia...Altii flirtau cu ea,dar lui Yoko nu parea sa-i pese: ea zambea si raspundea la absolut orice intrebare i se punea.
Deodata,un baiat a prins curaj si s-a apropiat de Yoko.Ea,speriata,s-a dat inapoi ajungand in bratele lui Minamino.El rosi,la fel si ea;fata isi ceru scuze de 2 ori,si se indepartase de roscat.Cineva din spatele lui Minamino il batu pe umar zicand:
-Ooooo...Bravo,Minamino! Ai agatat inca o fata!
Profesorul deschise usa si intra in clasa.
-Ei,v-ati recunoscut mai bine? As vrea sa aud parerea fiecaruia despre Yoko!
Profesorul „ii lua pe toti la intrebari”.Unii au spus ca noua lor colega este draguta,altii ca este timida.Cand a ajuns la Minamino,roscovanul spuse:
-Mie imi pare o fata cuminte,draguta,timida si cred ca este si teribil de silitoare.
Apoi adauga razand:
-In concluzie:o rockerita perfecta!
Yoko rase de gluma lui,dar se simti si flatata deoarece colegii o acceptasera asa cum este.Desi profilul ei fizic o deranja pe ea,se parea ca studentii nu tineau seama.Ei credeau ca este o fata glumeata,sociabila,dar foarte timida.
-Ma bucur ca ai vorbit in numele tuturor,Minamino.Sa incepem ora! spuse profesorul. Scoateti-va cartile de Limba Engleza!
„Perfect...materia mea preferata! Sper sa iasa bine!” gandi Yoko.Totul a decurs perfect...Pe la jumatatea orei,profesorul spune:
-Yoko,traduce-mi,te rog pasajul al treilea de la pagina 100 din manual.
-She took the book and said she didn’t learn for the exam...She tought it was tomorrow.
Fata traducea in engleza pasajul,in timp ce elevii o ascultau minunati.Nici o greseala...ritmul corect si dictia impecabila il impresionara pe profesor,ceea ce l-a determinat sa-i dea prima ei nota de 10 in catalog.Studentii aplaudara zgomotos si Yoko se aseza usor in banca.
- Esti foarte buna la Engleza! recunoscu colegul sau de banca.
-Multumesc...spuse Yoko rosind.
Toata ora, baiatul se holba la fata cea noua.Nu stia de ce nu-si poate lua ochii de la ea si de ce era asa de...atras de ea...era...
-Minamino!Nu ii mai arunca ocheade noii tale colege de banca si fii prudent la tabla,te rog! spuse profesorul.
Roscatul tresari si se ridica in picioare;mormai o scuza si se aseza.Yoko rase silentios si isi vazu de scris.

Trimis: 19/09/2007 19:09

E misto povestea! :clap2:

Deabia astept si continuarea! Gambate! ;-)

Si continua rapid ca te KOROSE! :lol:

loly Gambate in continuare si nu te lasa ca ai talent! ;-)

JA NE!

Trimis: 21/09/2007 19:55

W00t! Deja incep sa am fani... :lol:

Ma korose mulțimea dak nu continui so...uite-aici:
3)Fata isi dezvaluie o parte din talente

In urmatoarele ore,Yoko nu inceteaza sa uimeasca profesorii si noii sai colegi:japoneza,chimia,botanica par o joaca pentru ea;raspunde incontinuu cu entuziasm.Fetele sunt geloase pe ea deoarece stie mai multe decat ele.
Intr-o pauza,Yoko face o vizita cabinetului de muzica,gandindu-se ca poate sa se inscrie in corul scolii,la fel cum facuse si in tara ei.Il vede dupa usa pe profesorul de Muzica si il saluta politicoasa:
-Buna ziua!
-Buna, draga mea! Aa! Esti Yoko Asakura,nu-i asa? Intreba profesorul.
-Da,eu sunt. spuse ea
-Esti noua eleva! Am vazut in fisa ta ca esti talentata la muzica! La ce instrumente stii sa canti?
-Orga si chitara.Pot canta si vocal.
Profesorul paru incantat si scotoci printre instrumentele parca nefolosite de doi ani, o chitara prafuita.Era vopsita cu întunecat si rosu.
Yoko sufla peste praful de pe chitara,tusi si spuse:
-Ce chitara ciudata!
-Ce ti se pare ciudat la ea?Corzile? spuse profesorul foarte fericit ca cineva putea sa foloseasca instrumentele vechi ale Cabinetului de Muzica.
-Aspectul...critica Yoko.
-Ai putea sa-mi canti ceva?
Fata ridica din umeri si incepu sa cante. Profesorul recunoscu imediat melodia pe care o canta: era „Fukai Mori” de Do As Infinity. Yoko apasa cu putere griful chitarei,in timp ce mana dreapta aluneca pe corzi. Desi putea scoate sunete acute fara nici o sinchiseala,acordurile grele ii dadeau de gol chinuiala. Vocea lui Yoko ciuli urechile colegilor sai clasa care erau in sala alaturata. Se grabira sa vada cine canta. Se oprira mirati in pragul usii,ascultand vocea lui Yoko care parea un pic sugrumata de emotii, deoarece canta in public. Dar nu absolut orice public...ci publicul ce-l avea si pe noul ei coleg de banca...El asculta atent tremolo-ul din vocea lui Yoko care exprima o oarecare...jena fata de baiat. Cand termina de cantat, profesorul striga, auzindu-se in toata scoala:
-Supeeeeeeeeeeeerb!!!
Apoi se apropie fericit de ea si o imbratisa cu dragoste,lasand-o fara aer:
-Draga mea,ai vrea sa canti la concursul Karaoke de anul acesta?
Yoko tusi din cauza ca nu mai avea aer in plamani si spuse sufocata:
-Uhhh...cand..este?
-La toamna! Mai exact,pe 23 Octombrie!spuse profesorul sarit de pe fix,dandu-i drumul fetei.
-23 Octombrie?! Atunci este ziua mea de nastere!
Sclipirea din ochii cei verzi ai lui Yoko si zambetul ei ii molipsira si pe ceilalti.
-Deci,vii? intrebara studentii in frunte cu profesorul.
-Bineinteles! spuse bucuroasa Yoko,frecandu-si nervoasa buricele degetelor mainii stangi,care erau negre si o dureau ingrozitor.
Bucuria lor pieri cand suna clopotelul;trebuiau sa indure ultima si cea mai grea ora din program: Istoria...
-Oooh,nuu...avem Istorie acum...se lua o fata cu mainile de par.
Yoko se scarpina la ceafa amintindu-si de fosta ei profesoara de Istorie...O doamna nespus de grasa,cu o frizura „a la sumo” si cu un mers ca atare.Cand vorbea,toata societatea statea lemn in banca iar daca unul misca,ii dadea 1 fara mila...In scoala era cea mai respectata de profesori,elevi, pana si de domnul director, care avea cea mai inalta functie din unitate.
Cand toti studentii se asezara in banci,cineva deschise usa:era profesorul.
-Buna ziua...spuse acesta cu un ton grav si plin de seriozitate.
Adolescentii se ridicara si ii intoarsera inspaimantati salutul.
-Tu,fata cea noua! Vino langa mine!
Yoko inghiti in sec si pasi speriata catre profesor.Spre surprinderea ei,dansul o prinse de mijloc si o intreba:
-Cum te numesti,copila?
-Yo...Yoko Asakura...se balbai ea.
-Te pot ruga ceva?
-Bineinteles...
-Elevi,astazi vom vorbi despre tara lui Yoko:Romania.Yoko,te rugam,spune-ne cate ceva despre stramosii tai! spuse profesorul,frecand-o usor pe spate.
„Oooh..nu...tocmai asta imi lipsea!” se musca Yoko de buze.
Fata incepu cu istoria dacilor,razboaiele lor cu romanii,si conditiile lor de viata.Nu tinuse minte prea multe,dar le spunea pe toate care le stia.Aceasta tema ii fascina pe noii sai prieteni,in deosebit pe colegul sau de banca,care isi sprijinea barbia in pumnul lui drept si asculta atent.Profesorul era si el impresionat de trecutul stramosilor ei.Yoko se impotmoli la un moment dat la lupta cea mai importanta a dacilor si romanilor.
„Wtf!!! Ce ma fac?!!? Nu mai stiu...” gandi ea ingrozita.
Profesorul rase amuzat de fata lui Yoko cand aceasta isi taie pur si rudimentar replica.El ii spuse sa continuie.Cand fata se uita la colegul sau de banca, care-i facu cu ochiul discret,cuvintele parca venisera de la sine.Ofta fericita in sinea sa si continua sa vorbeasca.La sfarsitul orei,profesorul era mai mult decat incantat.Zambise cu gura pana la urechi pentru întâia data in viata sa.Elevii priveau uimiti la profesorul ce o tot batea pe Yoko pe spate,aceasta fiind exasperata si extenuata dupa o ora de vorbit incontinuu...
-Extraordinar! Ma simt din nou tanar! glumi profesorul,facandu-i pe toti sa rada.
Yoko shita doar un zambet stins si isi lasa capul spre podea.Cand profesorul iesi mandru din clasa,studentii isi luara grabiti ghiozdanele si se repezira la Yoko care parea inconstienta:statea ca o tija de lemn,cu capul aplecat si mainile pe langa corp.
-Yoko!! o scutura o colega ca pe o papusa de carpa.
-Ha?!? Ce?!?! Ce s-a...se dezmetici ea clatinandu-se ametita.
-Plecam! Haide,ia-ti ghiozdanul! ii spuse Minamino,dandu-i rucsacul.
-Ah...iarta-ma...isi lua Yoko obosita ghiozdanul din degetele baiatului.
Cand toti plecara,se facu intuneric.Minamino o intreba pe Yoko daca vrea sa o duca acasa.Aceasta accepta zambind.

Scuzati greselile... :nugget:

Trimis: 25/09/2007 19:47

Pai nu stiu ce sa zic :-)

de data aceasta te scuz cu graselile de tastare :-P

dar data viitoare sa ai grija :-D

E misto capitolul :yes:

Si posteaza repede celalat capitol ca nu mai am rabdare :thumbsup:

JA NE!

SI NU UITA CONTINUAREA! :mbounce:

Trimis: 06/10/2007 17:24

Sankiuu! Uitati aici continuarea mult-asteptata:

4) O putere ascunsa...

Cei doi plecasera impreuna spre casa lui Yoko,urmariti de o gasca de repetenti.Acestia stateau in spatele lor,ascultand cu atentie ce vorbeau.
-Nu-mi vine sa cred...astazi profesorul de Istorie a zambit pentru întâia data datorita tie! spuse Minamino
-Hmmm? Dar era tot momentul suparat si serios? intreba inocenta Yoko.
-Din pacate da.
Yoko incepu sa rada amintindu-si de fosta sa profesoara de Istorie. Ea ii povesti despre profesoara cum speria toti elevii din scoala cu tipatul ei ascutit, cum iti venea sa razi cand se lua de un bataus, dar nu puteai deoarece te ducea la Domnul Director...Ii povesti cum ea nu putea sa invete ca omenirea din cauza dansei si statea in pauza dinaintea orei de Istorie in banca ascunsa,cu nasul in carte si invata...Iar cand venea profesoara isi ascundea speriata cartea in banca si era numita prima sa spuna lectia; uneori nu stia nimic si profesoara se supara si ii dadea nota mica.
-Norocul meu ca invatam acasa pentru a doua zi căci eram prima pe care o asculta in fiecare zi...Avea pata pe mine ca stiu Istorie dar sunt prea lenesa sa invat. Notele mici sub 6 le-am reparat la oral,deoarece tatal meu ma batea si daca veneam acasa cu un 7!
-Groaznic...Yoko,cum ai putut sa faci fata la asa ceva?
-Parintii mei erau foarte rai si vroiau sa devin tocilara scolii cu indiferent ce pret...Nu era loc de 7 sau 8...Trebuia neaparat sa tocesc in fiecare zi ca sa iau numai 9 si 10. Am facut fata cu greu...Asa am plecat de acasa si am transformat ucenica unui traducator.Mi-a fost foarte bine fara parinti,si mi-e bine si acum fara ei! Ma simt completa...
Deodata,repetentii care ii urmareau le taiara calea.Un baiat cu acnee serioasa,vopsit verde in cap si cu tepi spuse amuzat:
-Ia uite-l pe tocilarul liceului Meiou si noua lui muza!
Yoko le arunca priviri ucigatoare care ii facura pe doi dintre cei cinci repetenti sa se dea inapoi.
-Ce v-ati speriat asa idiotilor?! intreba baiatul cu parul verde.E doar o simpla fata!!
-Uite-te in ochii ei,sefu’!
Repetentul se uita in ochii ei si zari doua flacari mov ce ardeau cu ura.Acesta se sperie putin,dar isi reveni si se apropie de ea spunand:
-Tu vii cu noi,frumoaso!
Yoko se dadu inapoi,dar un baiat o prinse de brate si o stranse puternic.Minamino incerca sa o salveze din mainile lor,dar primi un pumn serios in obraz.Yoko se smuci din stransoarea repetentului si il lovi in cel mai sensibil loc.Acesta zbiera si lesina.Fata alerga intr-un suflet la Minamino care scuipa sange.Ea isi puse mana pe obrazul lovit al roscatului.Mana ei incepu sa straluceasca misterios...Baiatul simti o caldura neobisnuita pe obrazul care ori ii amortise,ori se vindecase miraculos de la atingerea lui Yoko.Repetentii se speriara de acest lucru si fugira cu baiatul lesinat de la lovitura fetei in brate.Minamino atinse uimit mana ei,care era foarte calda.
-Yoko...ce s-a intamplat?...
-Nu stiu...spuse ea retragandu-si rapid mana de pe obrazul roscatului,care nu mai parea lovit.
-Ai puteri de vindecare...spuse Shuichi inca socat de intamplare.
-Tocmai de asta am ajuns aici cu sensei-ul meu...Parintii mei s-au speriat de chestia asta care se intampla tot mai des si m-au alungat din casa,temandu-se pentru sora mea...se temeau ca ea va suferi de „defectul” meu...mi-a luat tot ce aveam mai scump...Stiu...o sa spui ca sunt egoista,dar sora mea era si este inca o scorpie.Parintii mei se resemneaza cu ea si acum au o gura de hranit in minus...Sper sa-i ierte Dumnezeu pentru ce-au facut...
Minamino era deosebit de intristat de ce spunea Yoko.Cuvintele ei ii patrundeau adanc in inima.Un fapt nu pricepea:de ce parintii ei erau rai?De ce isi jignea Yoko propria sora? Si mai ales...De ce era ea asa de furioasa si gata sa planga?...
-Minamino...Minamino! imi poti da drumul acum...am ajuns! Spuse Yoko.
Baiatul se desparti de gandurile care misunau in capul sau si reveni la realitate.Constata ca...Yoko locuia langa casa lui!
-Aici...locuiesti? intreba el timid. Inseamna ca suntem vecini! Ce coincidenta!
-C..Ce? se balbai Yoko rosind. Aa...bine...cred ca aici ne despartim...
-Noapte buna,Yoko! spuse Minamino zambind.
-Noapte buna,roscatule!
Amandoi intrara in casa,se lipira de usa si rostira doua nume pe care parca le cunosteau de-o viata:
-Kimmi-chan...
-Kurama-kun....

Please comm! ^^

Trimis: 13/10/2007 22:01

In sfarsit te-ai gandit si u sa pui continuarea :-D

, dar oricum e :thumbsup:

super misto :clap:

nu am ce comenta la ea , doar printrun cuvant
BENGOS! :rofl:

A si nu uita continuarea :lol:

pune-o rapid k dak nu te :chair:

...te korore sper k ai inteles :-P

.

JA NE! :wave:

Si nu uita continuarea :-D